România Sălbatică este un proiect fotografic inițiat de fotograful Dan Dinu în parteneriat cu WWF. Pentru o perioada de aproape doi ani, cele mai spectaculoase zone din cele 28 de parcuri naționale și naturale ale României vor fi vizitate și fotografiate. Administrațiile parcurilor vor fi consultate pentru a descoperi cele mai importante locuri și specii ce merită descoperite în acest proiect. Puteți citi mai jos un interviu pe care Dan Dinu l-a dat pentru pagina de Internet regională a WWF.

Ideea proiectului a venit în urmă cu ceva timp, când am publicat în paginile unei reviste două articole legate de parcurile naționale și naturale ale României. Aveam nevoie atunci de imagini pentru ilustrare și am avut surpriza să găsim foarte greu. Așa că ne-am propus să mergem noi să vizităm toate zonele și să realizăm un set de imagini care să poată fi folosite atât de partenerii implicați în proiect, dar care să ajute și la promovarea acestor zone în rândul oamenilor pasionați de natură și fotografie. Inspirația aș putea spune că ne-a venit dintr-un proiect mai mare, Wild Wonder of Europe, un proiect fascinant ce a reunit majoritatea fotografilor de natură de pe continent.

Până în acest moment au fost vizitate patru parcuri naționale. Am început în Munții Rodnei, unde ne-am axat pe zonele de creastă și pe lacurile alpine. Nu am trecut însă cu vederea și specii de plante endemice sau coloniile de marmote specifice zonei. Al doilea parc a fost Semenic - Cheile Carașului, unde am fost atrași de golul alpin cu o bună vizibilitate către împrejurimi și de pădurea virgină Izvoarele Nerei, una dintre cele mai mari suprafețe de acest fel din Europa. În final ne-am ocupat de Cheile Carașului, unele dintre cele mai lungi chei din țară. A treia zonă a fost Cheile Bicazului - Hășmaș, un parc ce ascunde multe frumuseți, printre care cel mai cunoscut lac de baraj natural al țării, sau cele mai spectaculoase și mai mari chei din România. Ultima expediție a fost în Domogled - Valea Cernei, cel mai mare parc național din țară, unde ne-am axat pe fotografierea unei specii de pin endemice și a peisajului specific al zonei cu foarte multe stâncării și chei împădurite. Urmează în acest an încă trei zone, Retezat, primul parc național al României, dar și Defileul Jiului sau Piatra Craiului, una dintre cele mai îndrăgite zone de către montaniarzii români.

Până în acest moment cred eu că am reușit să obținem multe imagini bune în majoritatea turelor. Poate printre momentele cele mai dragi mie se numără un apus de soare în creasta Rodnei, pe vârful Ineu, unde în fața obiectivului se înșira întreaga creastă scăldată în niște culori cum numai pe munte poți găsi. La un moment dat nici nu mai știam cu ce obiectiv să mai fotografiez, iar după ce totul s-a terminat a trebuit să parcurgem două ore de traseu până la cabană, pe întuneric, însă sub un cer incredibil de senin. După patru ore de somn a trebuit să o luăm de la capăt și să ajungem la răsăritul de soare cam în același loc. Dacă în Rodna am avut baftă de lumina bună și de subiecte pe măsură, în Hășmaș ne-am trezit trei zile la rând, la ore imposibile, pentru ca la prima geană de lumină să fim în zone în care speram noi să vedem cerbul carpatin la boncănit, însă în niciuna dintre dimineți nu am fost norocoși. Tot aici am urcat de dimineață într-un loc de belvedere, pe Suhardul Mic, de unde se deschidea în fața noastră o frumoasă panoramă, însă ceața nu ne-a lăsat să vedem nimic. Poteca ne-a purtat printr-o zona atât de sălbatică încât la fiecare pas ne așteptam să dăm nas în nas cu o vietate a pădurii, iar din loc în loc poteca mergea atât de aproape de marginea prăpastiei încât simțeai cum te furnicau picioarele. Ceața contura și mai mult sinistrul peisajului, iar paradoxul este că această zonă se numește Grădina Zânelor. Muntele are întotdeauna locurile lui unice, ce așteaptă să fie descoperite, însă el este cel care face legea și te lasă sau nu să le vezi. Pentru fotografi, în spatele fiecărei imagini reușite stă mai mult ca sigur o poveste inedită, pentru că fiecare imagine începe cu o experiență.

Am mai făcut multe expediții fotografice până în acest moment, însă aceasta este cu siguranță una dintre cele mai dragi mie, pentru că lucrez în locuri care îmi plac foarte mult. Până acum am mers în Alpi, în Dolomiți, de-a lungul Dunării de la izvoare și până la vărsare și chiar în Islanda, însă acesta este singurul proiect fotografic major pe care îl fac numai în România. Pe lângă asta este și cel mai lung proiect la care am lucrat până acum și cu siguranță cel mai mare proiect de fotografie de natură realizat la noi în țară. Toate aceste lucruri îl fac să fie interesant și plin de provocări. Fiecare destinație dintre cele 28 este unică și are propriile locuri care merită descoperite, perioadele sunt dintre cele mai variate iar peisajele asemenea... nicio expediție nu se aseamănă cu precedenta sau cu viitoarea. De aceea acest proiect este unic în felul lui.

Pentru fotograful din mine cu siguranță acest proiect este o provocare, dar în același timp și o responsabilitate uriașă. Un astfel de proiect a așteptat prea mult să fie realizat și nu merită să fie făcut superficial sau în grabă. Potențialul proiectului este unul uriaș, iar promovarea care se face zonelor sălbatice ale României este foarte importantă, mai ales în aceste timpuri în care începem să punem din nou preț pe natură și să realizăm importanța ei. Cu siguranță acest proiect va însemna și perfecționarea mea în domeniul fotografiei de natura și wildlife, va însemna contactul cu mulți oameni implicați în protecția mediului și colaborarea cu multe organizații de profil. Toate acestea vor duce cu siguranță la o bună dezvoltare profesională.

Nu poți face un astfel de proiect fără să te implici personal foarte mult, iar pentru mine acest proiect înseamnă îmbinarea fericită a mai multor pasiuni între care se numără în special cea pentru fotografie, munte, natura, animale și nu în ultimul rând călătorie. Acest proiect este cu siguranță o experiență unică, iar aceasta va duce la o dezvoltare personală, de care cu siguranță se vor lega proiectele viitoare. Sunt încă tânăr așa că mai sunt multe lucruri de învățat.

Colaborarea mea cu WWF nu este una nouă, am lucrat și la alte proiecte împreună, unul dintre cele mai recente și mai mari fiind expediția de pe Dunăre, în care am fotografiat fluviul de la izvoarele din Pădurea Neagră și până la vărsarea în Marea Neagră. Modul bun în care am colaborat până acum și faptul că avem interese comune atunci când vine vorba de mediu, au dus și la această colaborare din prezent. De altfel, multe dintre acțiunile comune au dus la acest parteneriat, iar ideea generală a proiectului a fost concepută împreună. Nu cred că un astfel de proiect putea fi conceput fără WWF. Nu trebuie să îi uităm însă pe ceilalți parteneri care ne susțin, au și ei un rol important. În astfel de inițiative cred eu că fiecare sprijin este esențial.

Care este planul pentru România Sălbatică în 2011?

Anul viitor este unul foarte încărcat, cu foarte multe etape rămase, însă și cu primele rezultate. Până în mai se termină prima parte a proiectului, dedicata parcurilor naționale și va fi lansată prima expoziție de fotografie. După această primă etapa începem să lucrăm la partea a doua, în care vom vizita parcurile naturale, ce se va finaliza în 2012, cu o altă expoziție și sperăm noi cu un album de fotografie și multe alte materiale. Pe la începutul anului viitor va fi lansat și site-ul oficial România Sălbatică, acesta cuprinzând atât părți legate strict de proiect, dar și o platformă dedicată naturii din țara noastră. Cu siguranță pe măsură ce înaintăm în proiect ne vor veni și alte idei pentru ca oamenii și organizațiile interesate să se implice mai mult în proiect. Cel mai probabil România Sălbatică ne va rezerva chiar și nouă, organizatorilor, multe surprize.