România Sălbatică este un proiect ambițios, care își propune să promoveze fața nevăzută a României, în adevărata sa splendoare. S-a născut din dorința fotografului Dan Dinu de a promova într-o manieră mai atractivă parcurile naționale și naturale din țară. Dan are la bază studii economice, fotografia fiind o pasiune pe care a dezvoltat-o ulterior, din pasiunea pentru natura și munte. Aventura lui cu fotografia s-a născut la poalele Munților Bucegi și a evoluat rapid, ajungând să îi fie în prezent ocupația de bază.

1 rezervație a biosferei, 2 geo-parcuri, 12 parcuri naturale, 13 parcuri naționale, 8 expoziții în aer liber, 35 de ture fotografice, 70 de oameni implicați în proiect, 90 de ore de pândă, 175 de zile petrecute în teren, 19.000 de kilometri străbătuți cu mașina, sute de kilometri parcurși pe jos, sute de fotografii realizate, mii de vizitatori la expozițiile în aer liber. Așa arată bilanțul celui mai mare proiect de fotografie de natură, realizat până acum în România.

Ideea proiectului a venit în urmă cu patru ani, când am publicat în paginile unei reviste două articole legate de parcurile naționale și naturale ale României. Aveam nevoie pe atunci de imagini pentru ilustrare și am avut surpriza să le găsim foarte greu. Acela a fost momentul în care ne-am propus să mergem noi să vizităm locurile mai puțin cunoscute ale României și să realizăm un set de imagini care să poată fi folosite de partenerii implicați în proiect, dar care să ajute și la promovarea acestor zone în rândul oamenilor pasionați de natură și fotografie. Inspirația aș putea spune că a venit dintr-un proiect mai mare, Wild Wonder of Europe, un proiect fascinant care a reunit cei mai cunoscuți fotografi de natură de pe continent.

Prima parte a proiectului, cea care a vizat parcurile naționale şi Delta Dunării, a durat aproximativ un an de zile, iar a doua parte a proiectului, cea dedicată parcurilor naturale s-a întins pe un an și jumătate.  În fiecare zonă am făcut deplasări de mai multe zile, în unele locuri ajungând chiar de mai multe ori, din cauza vremii nefavorabile. Am fotografiat în general cele mai cunoscute obiective din fiecare parc, însă am căutat şi locuri mai sălbatice şi neștiute. Uneori le-am găsit, alteori nu, însă am încercat să arătăm în imagini unicitatea şi poate chiar diversitatea fiecărei zone. Câteva zile în fiecare parc este extrem de puțin, aşa că scopul nostru nu a fost să facem o prezentare amplă a fiecărei zone, ci mai degrabă să avem un tot unitar la sfârșit care să reflecte în primul rând diversitate.

În proiect au fost cuprinse toate cele treisprezece parcuri naționale, cele doisprezece parcuri naturale, cele doua geo-parcuri și Rezervația Biosferei Delta Dunării.

Poate cel mai interesant moment din tot proiectul a fost întâlnirea cu o capră neagră și cu puiul ei, în Parcul național Piatra Craiului. Eram undeva în creastă, pe o căldură înăbușitoare și pentru că am rămas fără apă ne-am hotărât să coborâm în Poiana Închisă, unde este singurul izvor din această parte a crestei. În timp ce coboram am zărit câteva capre negre și ne-am hotărât să mergem încet să nu le speriem. Am avut surpriza să ne accepte în rândul lor și să se comporte nestingherit. La un moment dat unul dintre iezi s-a apropiat de mama lui și a început să se joace. Printre salturi și zbenguieli am reușit să surprind un moment de tandrețe maternă, uneori atât de greu de observat în lumea animalelor. Imaginea a devenit ușor una dintre cele mai îndrăgite din cadrul proiectului și mai apoi emblema acestuia.

Am făcut multe expediții fotografice până în acest moment, însă aceasta este cu siguranță una dintre cele mai dragi mie, deoarece lucrez în locurile care îmi plac foarte mult. Până acum am mers în Alpi, în Dolomiți, în arhipelagul Lofoten din Norvegia, de-a lungul Dunării de la izvoare și până la vărsare și chiar în Islanda, Noua Zeelandă sau Kenya, însă acesta este singurul proiect fotografic major pe care îl fac numai în România. Este și cel mai lung proiect la care am lucrat până acum și cu siguranță este și cel mai mare proiect de fotografie de natură realizat la noi în țară. Toate aceste lucruri îl fac să fie interesant și plin de provocări. Fiecare destinație dintre cele 28 este unică și are propriile locuri care merită descoperite, perioadele sunt dintre cele mai variate iar peisajele de asemenea, motiv pentru care nicio deplasare nu se aseamănă cu precedenta sau cu viitoarea. Acesta este motivul pentru care acest proiect este unic în felul lui.

Pentru fotograful Dan Dinu, cu siguranță acest proiect este o provocare, dar în același timp și o responsabilitate uriașă. Un astfel de proiect a așteptat prea mult să fie realizat și nu merită să fie făcut superficial sau în grabă. Potențialul proiectului este unul uriaș, iar promovarea care se face zonelor sălbatice ale României este foarte importantă, mai ales în aceste vremuri în care începem să punem din nou preț pe natură și să realizăm importanța ei. Prin acest proiect am realizat și perfecționarea mea în domeniul fotografiei de natură și wildlife, contactul cu mulți oameni implicați în protecția mediului și colaborarea cu multe organizații de profil. Toate acestea au dus la o bună dezvoltare profesională.

Pentru omul Dan Dinu, acest proiect înseamnă îmbinarea fericită a mai multor pasiuni, printre care se numără în special cea pentru fotografie, munte, natură, animale și nu în ultimul rând pentru călătorie. Acest proiect este cu siguranță o experiență unică, de care cu siguranță se vor lega proiectele viitoare.

Sunt anumite zone în care încă mai vedem gunoaie aruncate la întâmplare, mai ales în zonele turistice sau foarte accesibile. Ce m-a surprins însă este că în marea majoritate a cazurilor am întâlnit zone curate şi eu cred că acest lucru contează. Suntem pe drumul cel bun. Unele administrații de parcuri au făcut eforturi considerabile în acest sens şi este de apreciat.

Nu pot spune că au existat situații foarte dificile. Normal că nu este uşor să te trezești mereu cu noaptea în cap, să urci uneori una sau două ore până la locul ales, sau să cobori pe întuneric prin pădure, însă totul face parte din farmecul fotografiei de natură. Poate cel mai obositor a fost în Rodna, când am ales să pozăm un apus de pe Vârful Ineu, de acolo am plecat timp de două ore către refugiu, am ajuns la miezul nopții, am dormit patru ore şi am plecat din nou la pozat într-un traseu de o oră şi jumătate până la Lacul Lala, unde am vrut să prindem răsăritul. După două – trei ore de pozat am picat laţi şi am dormit câteva ore la soare. În Retezat am făcut de asemenea toate traseele pe jos şi am avut destul de mult de cărat, iar în Ceahlău am înfruntat o zăpadă foarte mare. În Buila – Vânturarița am traversat întreaga creastă, drum ce a durat vreo şapte ore. În a doua parte a traseului am întâlnit o sălbăticie incredibilă, iar poteca era ori pe nişte stânci foarte expuse, ori printre jnepeni foarte deși. Până la urmă, acesta este farmecul întregului proiect, descoperirea locurilor şi a experiențelor de acest fel.

Deși am încheiat partea de fotografiere a parcurilor, suntem departe de sfârșitul proiectului, și asta pentru că pe măsură ce înaintam în România Sălbatică, ne veneau tot mai multe idei. Una dintre ele ar fi editarea unui album de fotografie care să includă atât zonele vizitate, dar și multe altele care chiar dacă nu sunt parcuri naturale sau naționale, sunt la fel de valoroase. Pe lângă acest album vrem să mai mergem în cele mai spectaculoase zone pe care le-am văzut, însă de data aceasta și cu o echipă de filmare, pentru că ne dorim să realizăm un film documentar despre tot ce înseamnă natura României. Mai avem de definitivat și site-ul proiectului, ce se vrea un fel de platformă în care să se regăsească cele mai spectaculoase zone naturale ale țării noastre. După cum vedeți suntem departe de a pune punct, iar toate aceste idei au nevoie de sprijin, așa că nu vom înceta să ne căutăm partenerii potriviți.