Articolele sub titlul „Ambasador al României prin fotografie” au scopul de a evidenția fotografii români care își reprezintă cu mândrie țara prin creațiile lor. Avem o țară frumoasă. Avem oameni valoroși. Iar împreună formează cel mai frumos întreg.

O rezervație a Biosferei, 2 geoparcuri, 12 parcuri naturale, 13 parcuri naționale, 35 de ture foto, 70 de oameni implicați, 90 de ore de pândă, 175 de zile pe teren, 19.000 de kilometri străbătuți cu mașina, sute de kilometri parcurși pe jos, mii de vizitatori la expozițiile în aer liber. România Sălbatică, un proiect născut din suflet, pasiune și multă muncă.

Ce ați citit mai sus este o statistică a celui mai mare proiect de fotografie de natură realizat până acum în România. Este vorba despre un proiect inițiat de fotograful Dan Dinu pe care sunt convins că îl știți sau ale cărui fotografii le-ați văzut deja.

„În momentul în care îți dedici trei ani din viață unui proiect, în cea mai mare parte constituit din muncă voluntară, la final te întrebi dacă a meritat. Ei bine, oricât de mult aș pune în balanță cifrele de mai sus, pot spune că acest proiect a meritat pe deplin.”, spunea Dan într-un articol publicat la finalul primei părți a proiectului.

Dorind să aflăm mai multe l-am rugat pe Dan Dinu să ne răspundă la câteva întrebări, câteva curiozități. Nu-i ușor să faci un astfel de proiect. Nu-i deloc ușor să fii consecvent și să păstrezi întotdeauna aceleași standarde. Dar haideți să vedem ce ne-a spus Dan.

De la ce a pornit proiectul „România Sălbatică”?

Ideea proiectului a venit în urmă cu ceva timp, când am publicat în paginile unei reviste două articole despre parcurile naționale și naturale ale României. Aveam nevoie atunci de imagini pentru ilustrare și am avut surpriza să găsim foarte greu. Așa că ne-am propus să mergem noi să vizităm toate zonele și să realizăm un set de imagini care să poată fi folosite atât de partenerii implicați în proiect, dar care să ajute și la promovarea acestor zone în rândul oamenilor pasionați de natură și fotografie. Inspirația aș putea spune că ne-a venit dintr-un proiect mai mare, Wild Wonders of Europe, un proiect fascinant ce a reunit majoritatea fotografilor de natură de pe vechiul continent. Normal că am avut nevoie și de un partener serios în tot acest demers, iar acesta a fost WWF România.

A fost vreun moment în care te-ai confruntat cu vreo situație care să te pună în pericol?

Nu pot spune că au existat situații foarte dificile. Normal că nu este chiar uşor să te trezești mereu cu noaptea în cap, să mai şi urci uneori una sau două ore până la locul ales, sau să cobori pe întuneric prin pădure sau de pe mai știu eu ce vârf, însă asta face parte din farmecul fotografiei de natură. Poate cel mai obositor a fost în Rodna când am ales să pozăm un apus de pe Vârful Ineu, de acolo am plecat timp de două ore către refugiu, am ajuns la miezul nopții, am dormit patru ore și am plecat din nou la pozat într-un traseu de o oră și jumătate până la Lacul Lala, unde voiam să prindem răsăritul. După două – trei ore de pozat am picat lați și am dormit câteva ore la soare. În Retezat am făcut de asemenea toate traseele pe jos și am avut destul de mult de cărat, iar în Ceahlău am înfruntat o zăpadă foarte mare. În Buila – Vânturarița am traversat întreaga creastă, vreo șapte ore, a doua parte fiind de o sălbăticie incredibilă, mare parte din tură fiind ori pe nişte stânci foarte expuse, ori băgați până peste urechi în jnepeni. Până la urmă însă, acesta este farmecul întregului proiect, descoperirea locurilor și experiențele de acest fel. În pericol însă nu am fost niciodată, merg pe munte de mai bine de 15 ani, iar experiența acumulată se face simțită în astfel de proiecte.

Cum e să le arăți oamenilor o altă Românie? Să-ți descoperi țara în permanență?

Oricât de bun samaritean aș fi, trebuie să recunosc că întregul proiect a avut o mare valoare sentimentală și personală în același timp. Am plecat la drum cu ideea în minte de a arăta altora cât de frumoasă este țara noastră, însă la final îmi dau seama că mi-am demonstrat în primul rând mie acest lucru. Este fascinant să vezi oamenii care se minunează când îți privesc imaginile, simți un pic de invidie parcă în ochii lor, care parcă îți spune: „ce norocos ai fost să vezi atâtea locuri”. Ei bine dragilor, locurile sunt acolo și vă așteaptă, nu vă mulțumiți să le priviți numai în fotografii, experiența trăită este net superioară, indiferent cât de bună este o anumită imagine.

Am avut ocazia să merg să fotografiez multe locuri din afara țării, unele destul de exotice și îndepărtate, cum ar fi Islanda, Kenya sau Noua Zeelandă, însă de fiecare data îmi doresc să mă întorc și să pozez acasă. Este plăcerea mea să îmi redescopăr țara, așa cum este ea hulita uneori și lăsată în nepăsare. Pentru mine aceste lucruri au o alta valoare. Cu siguranță că este mult mai greu să fotografiezi în România, atât logistic cât și emoțional uneori, însă trebuie doar să fii perseverent. După experiența safari-ului african, unde animalele se găsesc din belșug și stau la pozat, încă îmi este greu să mă remontez și să umblu în pădurile noastre în speranța că voi întâlni ceva, dar asta nu înseamnă că o să renunț, indiferent cât de greu ar fi. Îmi place să fotografiez România și îmi place mai ales să văd cum alții redescoperă țara prin imaginile mele.

*

În timpul în care citeam tot ce mi-a povestit Dan, simțeam din ce în ce mai multă admirație și realizam din ce în ce mai mult cu cât de multe greutăți vine un astfel de proiect. Desigur, balanța se înclină în favoarea satisfacțiilor pe care le ai și a bucuriei sufletești, dar totuși, apar provocări și provocări de-a lungul timpului. Și pentru a le depăși ai nevoie de putere, pasiune și multă voință.

La final l-am rugat pe Dan să ne ofere un sfat, nouă, celor pasionați de fotografia de natură.

Să fiți în primul rând perseverenți, iar în al doilea rând să învățați să înțelegeți natura. Acesta este secretul. Odată ce treci peste acești pași, nu va mai conta că te trezești la ora 5:00 AM să prinzi ora albastră în plină iarnă pe un frig crâncen, dacă plouă torențial iar noroiul îți este până la glezne sau ceața te face să îți bagi degetele în ochi. Cel mai frumos peisaj îl vei descoperi întotdeauna în condiții mai grele și mai inedite. Privitorul îndrăgește fotografia pentru ceea ce vede în ea, fotograful o îndrăgește pentru momentul în care a făcut acea fotografie. Pentru noi ca fotografi, fiecare imagine începe cu o experiență, așa că aceasta trebuie făcută remarcabilă.