Am ajuns pentru prima dată în Delta Dunării când eram copil, pe la vreo 6-7 ani. Tot ce mi-a rămas de atunci în minte erau peștii pe care încercam să-i prind cu undița, sau un somn afumat uriaș din cămara gazdei, din care îmi tăiam câte o fâșie să o mănânc. Aaa... și ciorba de pește făcută la foc afară, pe care mi-am vărsat-o în poală. Lucruri banale pe care un copil la vârsta aceea le putea ține minte.

A doua întâlnire cu Delta avea să fie mai importantă, pentru că se întâmpla la finalul proiectului „Dunărea - de la Pădurea Neagră la Marea Neagră”, realizat în 2008. Chiar dacă atunci nu am văzut decât o mică parte din acest paradis acvatic, a fost suficient cât să-mi doresc să mă reîntorc. Un an mai târziu, m-am alăturat proiectului foto Wild Wonders of Europe și l-am însoțit pe Manuel Presti în Deltă. Aceasta pot spune că a fost prima mea aventură fotografică adevărată din acest loc. Din 2010 încoace, am revenit în fiecare an, uneori de mai multe ori, pentru că am rămas cu adevărat cucerit.

Consider Delta Dunării una dintre cele mai mari bogății naturale pe care România și întregul continent le are. Un loc pe care parcă nu știm să îl protejăm și apreciem la adevărata lui valoare. Un loc care mă inspiră de fiecare dată. Chiar dacă am fotografiat în Deltă de zeci de ori, în orice anotimp și în orice condiție, la fiecare întâlnire parcă sunt la fel de entuziasmat ca la prima aventură din acest loc.

Mai multe informații despre Delta Dunării puteți găsi pe www.romaniasalbatică.ro.