Toate drepturile asupra fotografiilor prezente in acest site apartin autorului. Pentru dreptul de folosire a fotografiilor sau pentru imagini din stoc sau la comanda va rugam sa ne contactati.

Toate fotografiile, imaginile, grafica, textul si conceptul grafic sunt proprietatea autorului. Orice folosire a acestor materiale, sub orice forma, fara cesionarea dreptului de utilizare este interzisa. Orice abatere de la cele mentionate mai sus si orice utilizare neautorizata a materialelor prezentate in acest site, se supune legilor in vigoare si va fi sanctionata ca atare.


ARTICOLE & INTERVIURI

PORTOFOLIU


Ambasador al Romaniei prin fotografie
interviu pentru Blog de Fotografie

Articolele sub titlul „Ambasador al României prin fotografie” au scopul de a evidenția fotografii români care își reprezintă cu mândrie țara prin creațiile lor. Avem o țară frumoasă. Avem oameni valoroși. Iar împreună formează cel mai frumos întreg.

Stau de ceva timp cu editorul de text deschis și îmi tot caut cuvintele potrivite pentru a începe articolul. Citesc și recitesc toate cuvintele pe care le am în față și încerc să caut cea mai bună cale ca să le leg cât mai bine. Sper că am să și reușesc.

2 geoparcuri, 12 parcuri naturale, 13 parcuri naționale, 35 de ture foto, 70 de oameni implicați, 90 de ore de pândă, 175 de zile pe teren, 19.000 de kilometri străbătuți cu mașina, sute de kilometri parcurși pe jos, mii de vizitatori la expozițiile în aer liber.


România sălbatică, un proiect născut din suflet, pasiune și multă muncă

Ce ați citit mai sus este o statistică a celui mai mare proiect de fotografie de natură realizat până acum în România. E vorba de proiectul România sălbatică, un proiect inițiat de fotograful Dan Dinu pe care sunt convins că îl știți sau ale cărui fotografii le-ați văzut deja.

„În momentul în care îți dedici trei ani din viață unui proiect, în cea mai mare parte constituit din muncă voluntară, la final te întrebi dacă a meritat. Ei bine, oricât de mult aș pune în balanță cifrele de mai sus, pot spune că acest proiect a meritat pe deplin.”, spune Dan într-un articol publicat la finalul proiectului.

Dorind să aflăm mai multe l-am rugat pe Dan Dinu să ne răspundă la câteva întrebări, câteva curiozități. Nu-i ușor să faci un astfel de proiect. Nu-i deloc ușor să fii consecvent și să păstrezi întotdeauna aceleași standarde. Dar haideți să vedem ce ne-a spus Dan.

Dragoș Asaftei: De la ce a pornit proiectul „România sălbatică”?

Dan Dinu:
Ideea proiectului a venit in urma cu ceva timp, cand am publicat in paginile unei reviste doua articole legate de parcurile nationale si naturale ale Romaniei. Aveam nevoie atunci de imagini pentru ilustrare si am avut surpriza sa gasim foarte greu. Asa ca ne-am propus sa mergem noi sa vizitam toate zonele si sa creem un set de imagini care sa poata fi folosite atat de partenerii implicati in proiect, dar care sa ajute si la promovarea acestor zone in randul oamenilor pasionati de natura si fotografie. Inspiratia as putea spune ca ne-a venit dintr-un proiect mai mare, Wild Wonder of Europe, un proiect fascinant ce a reunit majoritatea fotografilor de natura de pe vechiul continent. Normal ca am avut nevoie si de un partener serios in tot acest demers, iar acesta a fost WWF Romania.

DA: A fost vreun moment în care te-ai confruntat cu vreo situație care să te pună în pericol?

DD: Nu pot spune că au existat situaţii foarte dificile. Normal că nu este chiar uşor să te trezeşti mereu cu noaptea în cap, să mai şi urci uneori una sau două ore până la locul ales, sau să cobori pe întuneric prin pădure sau de pe mai ştiu eu ce vârf, însă asta face parte din farmecul fotografiei de natură. Poate cel mai obositor a fost în Rodna când am ales să pozăm un apus de pe Vârful Ineu, de acolo am plecat timp de două ore către refugiu, am ajuns la miezul nopţii, am dormit patru ore şi am plecat din nou la pozat într-un traseu de o oră şi jumătate până la Lacul Lala, unde voiam să prindem răsăritul.

După două – trei ore de pozat am picat laţi şi am dormit câteva ore la soare. În Retezat am făcut deasemenea toate traseele pe jos şi am avut destul de mult de cărat, iar în Ceahlău am înfruntat o zăpadă foarte mare. În Buila – Vânturariţa am traversat întreaga creastă, vreo şapte ore, a doua parte fiind de o sălbăticie incredibilă, mare parte din tură fiind ori pe nişte stânci foarte expuse, ori băgaţi până peste urechi în jnepeni. Până la urmă, însă, acesta este farmecul întregului proiect, descoperirea locurilor şi experienţele de acest fel. In pericol insa, nu am fost niciodata, merg pe munte de mai bine de 15 ani, iar experienta acumulata se face simtita in astfel de proiecte.

DA: Cum e să le arăți oamenilor o altă Românie? Să-ți descoperi țara în permanență?

DD: Oricat de bun samaritean as fi, trebuie sa recunosc ca intregul proiect a avut o mare valoare sentimentala si personala in acelasi timp. Am plecat la drum cu ideea in minte de a arata altora cat de frumoasa este tara noastra, insa la final imi dau seama ca mi-am demonstrat in primul rand mie acest lucru. Este fascinant sa vezi oamenii care se minuneaza cand iti privesc imaginile, simti un pic de invidie parca in ochii lor, care parca iti spune: “ce norocos ai fost sa vezi atatea locuri”. Ei bine dragilor, locurile sunt acolo si va asteapta, nu va multumiti sa le priviti numai in fotografii, experienta traita este net superioara, indiferent cat de buna este o anumita imagine.

Am avut ocazia sa merg sa fotografiez multe locuri din afara tarii, unele destul de exotice si indepartate, cum ar fi Islanda, Kenya sau Noua Zeelanda, insa de fiecare data imi doresc sa ma intorc si sa pozez acasa. Este placerea mea sa imi redescopar tara, asa cum este ea hulita uneori si lasata in nepasare. Pentru mine aceste lucruri au o alta valoare. Cu siguranta ca este mult mai greu sa fotografiezi in Romania, atat logistic cat si emotional uneori, insa trebuie doar sa fii perseverent. Dupa experienta safari-ului african, unde animalele se gasesc din belsug si stau la pozat, inca imi este greu sa ma remontez si sa umblu in padurile noastre in speranta ca voi intalni ceva, dar asta nu inseamna ca o sa renunt, indiferent cat de greu ar fi. Imi place sa fotografiez Romania si imi place mai ales sa vad cum altii redescopera tara prin imaginile mele.

_________

În timpul în care citeam tot ce mi-a povestit Dan simțeam din ce în ce mai multă admirație și realizam din ce în ce mai mult cu cât de multe greutăți vine un astfel de proiect. Desigur, balanța se înclină în favoarea satisfacțiilor pe care le ai și a bucuriei sufletești, dar totuși, apar provocări și provocări de-a lungul timpului. Și pentru a le depăși ai nevoie de putere, pasiune și multă voință.

DA: La final l-am rugat pe Dan să ne ofere un sfat nouă, celor pasionați de fotografia de natură.

DD: Sa fie in primul rand perseverenti, iar in al doilea rand sa invete sa inteleaga natura si sa o indrageasca. Acesta este secretul. Odata ce treci peste acesti pasi, nu va mai conta ca te trezesti la ora 5:00 AM sa prinzi ora albastra in plina iarna pe un frig crancen, daca ploua torential iar noroiul iti este pana la glezne sau ceata te face sa iti bagi degetele in ochi.

Cel mai frumos peisaj il vei descoperi intotdeauna in conditii mai grele si mai inedite. Privitorul indrageste fotografia pentru ceea ce vede in ea, fotograful o indrageste pentru momentul in care a facut acea fotografie. Pentru noi ca fotografi fiecare imagine incepe cu o experienta, asa ca aceasta trebuie facuta remarcabila.

 

Interviu publicat pe www.blogdefotografie.ro

PARTENERI