Toate drepturile asupra fotografiilor prezente in acest site apartin autorului. Pentru dreptul de folosire a fotografiilor sau pentru imagini din stoc sau la comanda va rugam sa ne contactati.

Toate fotografiile, imaginile, grafica, textul si conceptul grafic sunt proprietatea autorului. Orice folosire a acestor materiale, sub orice forma, fara cesionarea dreptului de utilizare este interzisa. Orice abatere de la cele mentionate mai sus si orice utilizare neautorizata a materialelor prezentate in acest site, se supune legilor in vigoare si va fi sanctionata ca atare.


ARTICOLE & INTERVIURI

PORTOFOLIU


Calimani
Romania Salbatica

Vântul șuieră încet mișcând continuu prelata cortului în care suntem adăpostiți. Deși este sfârșitul lui martie, este destul de frig, iar ziua relativ scurtă ne-a bagat repede la adăpost. Apusul de soare nu a fost foarte generos cu luminile calde la care am sperat, însă adormim cu speranța la un răsărit spectaculos. Din când în când vântul mă trezește, făcându-mă să mă întreb cum este vremea pe afară. Este mult prea cald și bine în sacul de dormit însă, pentru a scoate nasul afară din cort. Spre dimineață se lasa și mai frig, iar zgomotele ce se aud pe foaia de cort nu sunt tocmai îmbucurătoare. Se face ora de trezire și privesc afară... încă nu este timpul pentru primavară, stratul proaspăt de zăpadă așternut peste noapte îmi confirmă acest lucru. Este ultima dimineață pentrecuta în Călimani, cei 12 Apostoli vor trebui să mai aștepte o vreme până când voi putea să îi fotografiez în lumină caldă, pentru că tot cerul rămâne în continuare acoperit.

Parcul Național Călimani se întinde pe aproximativ 24 000 de hectare și face parte din Carpații Orientali. Este un lanț montan de origine vulcanică, acest lucru putând fi observat cu usurință datorită coloanelor de lava cimentată, vizibile în rezervația 12 Apostoli, datorită depozitelor sulfuroase din zona Negoiului Românesc, sau formei de crater pe care o are tronsonul de creasta principal. Cel mai înalt vârf este Pietrosul, ce atinge 2100m.

Deși speram să ne prindă primăvara în acest parc, nici de această dată nu am avut parte de acest răsfăț, tura de aici fiind una autentică de iarnă. Prima parte s-a desfășurat la stația meteo de pe Vârful Rețițis, unde ținta noastră principală a fost să fotografiem golul alpin și principalele vârfuri ale masivului. În drum spre destinația noastră, am trecut pe lângă cariera de sulf, o rană ciudata și masivă în Vârful Negoiu Românesc, sau ce a mai rămas din el, ce mai emană încă mirosul specific. Din Șaua Pietricelului am zărit pentru prima dată zona mai înaltă a masivului, din jurul Vârfului Pietrosul. Această zonă, avea să fie fundalul în mai toate pozele realizate pe platou. Zăpada viscolită și întărită facea înaintarea destul de grea, însă traseul nu este unul dificil, așa că nu după mult timp am fost la stația meteo. Pe platou, principalele atracții fotografice au fost formele ciudate sculptate de vânt în zăpadă, stâncile acoperite de licheni și bineînțeles crestele montane din fundal. Lumina de seara a dat contur în special unor prim-planuri interesante formate de vânt în zăpada înghețată.
 
După ce ne-am bucurat de o seara și o dimineață cu lumină caldă, am coborât de pe platou, ne-am reaprovizionat, ne-am luat cortul și am plecat către zona cea mai cunoscută a Călimanilor, Rezervația 12 Apostoli. Formele ciudate ale lavei cimentate au aprins imaginația oamenilor care au găsit câte un nume pentru fiecare stâncă din zona, remarcându-se astfel Moșul, Mareșalul sau Ramses. Deși la prima vedere rezervația nu pare foarte fotogenică, dacă ai răbdare să descoperi formele și punctele de belvedere, vor veni și imaginile care să evoce măcar un pic din spiritul acestei zone încărcate de legende. După ce am găsit cu greu un loc mai drept pentru cort și în care să nu băltească apa topită de la petecele de zăpadă încă existente, am trecut la explorarea zonei. Poate cel mai spectaculos loc este un fel de sanctuar între stânci, un amfiteatru străjuit de coloanele de lavă, ce te poartă cu gândul la Stonehenge. Pe una dintre stânci te poți cățăra relativ ușor, pentru a avea și o vedere de ansamblu a zonei. Deși locurile de fotografiat erau alese cu grijă, lumina de seară la care speram a întârziat să apară, iar speranțele puse pe dimineață au fost și ele zadarnice. Cu toate astea însă, ceața matinală și zăpada proaspăt căzută, au conferit o doza și mai mare de mister acestui loc inedit.

Nu știu dacă această tură a fost fotogenică sau nu, însă cu siguranță am descoperit niște locuri foarte spectaculoase, în care cu siguranță am să mai revin. Pe lângă asta, Munții Călimani sunt și niște munți foarte sălbatici, nefiind foarte des călcăți de turiști. Am avut ocazia să vedem numeroase urme de cocoș de munte și chiar am zărit câteva femele ieșite la drumul forestier pentru a înghiți pietricele care să le ajute la digestie. În același timp, parcul este refugiu și pentru o pasăre mult mai rara, și anume cocoșul de mesteacăn ce și-a găsit aici unul dintre ultimele refugii din Carpați.

Munții Călimani sunt niște munți frumoși, care au rămas relativ necunoscuți datorită turiștilor care nu îi au neapărat între preferințele lor. Eu va invit însă să îi vedeți, pentru că deși sunt mai greu accesibili, au zone ce merită cu adevărat descoperite.

Pe final, vreau să le mulțumesc celor din administrație, care m-au sprijinit cu logistica necesară și lui Cristi, ranger la parc, ce m-a însoțit și ajutat în toată perioada petrecută aici. Data viitoare vă invit într-o locație în care ne-am putut bucura cu adevărat de primăvară și unde o sa lăsăm deoparte munții și ne vom răsfăța cu peisajul inedit al Munților Măcinului.

Drumuri bune și poteci însorite!

PARTENERI