Toate drepturile asupra fotografiilor prezente in acest site apartin autorului. Pentru dreptul de folosire a fotografiilor sau pentru imagini din stoc sau la comanda va rugam sa ne contactati.

Toate fotografiile, imaginile, grafica, textul si conceptul grafic sunt proprietatea autorului. Orice folosire a acestor materiale, sub orice forma, fara cesionarea dreptului de utilizare este interzisa. Orice abatere de la cele mentionate mai sus si orice utilizare neautorizata a materialelor prezentate in acest site, se supune legilor in vigoare si va fi sanctionata ca atare.


ARTICOLE & INTERVIURI

PORTOFOLIU


Bujorul de munte
articol Photo Travel

Potecile de munte atrag întotdeauna la începutul verii. Răcoarea plăcută a crestelor, vremea mai stabilă, verdele crud al vegetaţiei şi, mai ales, farmecul florilor sunt principalele motive pentru care montaniarzii caută această perioadă. Dacă majoritatea florei montane este de dimensiuni mici, ascunsă printre ierburi precum campanulele sau cocoţate pe stânci asemeni florilor de colţ, o singură specie reuşeşte să colonizeze pantele muntelui şi să le îmbrace într-o culoare unică pentru Carpaţii noştri. În această perioadă munţii se leapădă de zăpadă şi pentru o perioadă scurtă se ornează cu bujori de munte.

Zona pe care o propunem ca destinaţie fotografică în acest număr se găseşte la confluenţa masivelor Leaota şi Bucegi şi este cuprinsă între Vârful Bucşa (1848 m) şi Şaua Strunga (1909 m). Pentru a ajunge aici trebuie mai întâi de toate să vă îndreptaţi către Culoarul Rucăr-Bran, pe care îl puteţi străbate fie dinspre Braşov, fie dinspre Câmpulung. Noi o să luăm ca punct de plecare oraşul Braşov, acesta fiind mai apropiat de punctul final al destinaţiei noastre. Urmând DN73 trecem pe rând prin Cristian, Râşnov şi ajungem la intrarea în culoar prin localitatea Bran. De aici urmăm drumul pitoresc printre coline, iar din Moieciu de Jos facem stânga către Moieciu de Sus. Străbatem satul ce ne oferă din loc în loc privelişti către Şaua Strunga şi Bucşa, locul unde trebuie să ajungem. După ce trecem de sat în faţa noastră se aşterne un drum forestier, de-a lungul Văii Bângăleasa, ce ne va purta până la poalele muntelui. Dacă până în Moieciu de Sus există mijloace de transport în comun, restul drumului îl puteţi face doar pe jos sau cu maşina personală.

Din Valea Bângăleasa se desprind două trasee turistice, unul cruce roşie merge pe vale şi urcă în ultima parte către Şaua Strunga; celălalt, triunghi roşu, se desparte către stânga, ajunge în Poiana Guţanu unde se uneşte cu marcaj bandă roşie ce ne poartă pe la poalele abruptului până se întâlneşte cu primul traseu. Prin combinarea celor două se poate obţine un frumos traseu în circuit.

Partea fotogenică a traseului este dată în primul rând de zona Bucşa–Strunga, unde creşte bujorul de munte, de abruptul stâncos al Bucegiului, de lapiezurile spectaculoase şi de flora spontană.

INFO

Parcul Natural Bucegi are o suprafaţă totală de 32663 ha şi este situat pe teritoriul judeţelor Argeş, Braşov, Dâmboviţa şi Prahova. Masivul este bine delimitat ca unitate geografică de abrupturi de dimensiuni mari, cum este abruptul prahovean, ori se continuă pe culmi mai joase spre culoarele depresionare ale Branului. Cel mai înalt vârf din parc este Vârful Omu cu 2505 m. Relieful specific determină etajarea condiţiilor de sol, vegetaţie şi climă, rezultând un peisaj armonios şi complex. Munţii Bucegi sunt alcătuiţi din două ramuri principale, în formă de potcoavă, care închid între ele bazinul superior al Ialomiţei. Cele două culmi pornesc de la Vârful Omu.


MUNTELE BUCŞA

Între Vârful Bucşa aflat în Masivul Leaota şi Strungile Mici (1968 m) din Bucegi se întinde o zonă în care bujorul de munte creşte nestingherit şi acoperă o mare pantă a masivului. Puteţi ajunge aici foarte uşor din Şaua Strunga, ocolind prin stânga Strungile Mici, şi coborând o pantă domoală către o şa formată până în Vârful Bucşa. Priveliştea este una foarte bună atât către Leaota, al cărui vârf se înalţă undeva în zare şi este uşor de recunoscut după forma piramidală, dar şi către întregul culoar ce culminează cu Masivul Piatra Craiului. De asemenea, de pe această culme se poate vedea în toată splendoarea lui abruptul vestic al Bucegiului ce porneşte din Strungile Mari (2089 m), continuă cu muntele Grohotişu (2168 m în Vârful Colţii Ţapului) şi Guţanu (2181 m în Vârful Bătrâna) şi se termină în Valea Gaura ce este străjuită de ultimul bastion al acestui versant, Vârful Lancia (2288 m).

Pe lângă bujorul de munte ce creşte aici şi pe care îl putem folosi cu succes ca şi prim-plan pentru fotografiile de peisaj, mai găsim în zonă numeroase cioturi uscate ce pot fi şi ele folosite cu succes pentru compunerea unui cadru. Dacă mai aveţi noroc şi de o atmosferă cu nori spectaculoşi atunci nu vă rămâne decât să vă puneţi pe treabă.

Smârdarul nu este o floare prea fotogenică pentru un macro, deşi culoarea ei este uneori irezistibilă, dar cu siguranţă covorul de flori va contrasta frumos cu un cer albastru sau cu norii albi. Printre tufele de bujor mai puteţi găsi şi alte flori care vă pot capta atenţia.

Dacă vreţi să alegeţi la întoarcere puţină aventură şi staţi bine cu orientarea, puteţi coborî înapoi în vale pe o culme ce pleacă dinspre Bucşa şi merge pe un pinten de deal la început împădurit ce se uneşte pe culmile cu sălaşe ale satului Moieciu de Sus până în apropierea zonei numită La Bisericuţă (1322 m). Poteca este destul de bună, însă nu este marcată, de aceea trebuie să aveţi grijă la orientare. Pe acest traseu întâlniţi câteva poieni din care aveţi o bună panoramă asupra întregului abrupt al Bucegiului ce poate fi scăldat frumos în lumina roşiatică a apusului de soare. Dinspre Bucşa se mai desprinde un traseu marcat ce coboară în Valea Bângăleasa şi uneşte această zonă cu Cabana Bolboci aflată pe Valea Ialomiţei în sudul Masivului Bucegi.

INFO

Bujorul de munte (Rhododendron kotschyi) sau smârdarul, cum este denumit popular, este originar din Balcani, face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă şi se extind din Himalaya, Caucaz, Carpaţi până în Alpi şi Pirinei. Planta creşte spontan în tufe pitice în zona alpină, care uneori acoperă suprafeţe destul de extinse. Smârdarul este o plantă perenă şi îşi păstrează frunzele verzi tot timpul anului. A fost clasificat pentru prima oară de botanistul austriac Theodor Kotschy (1813-1866) şi a preluat numele acestuia.

ŞAUA STRUNGA

Ambele trasee marcate din Valea Bângăleasa ajung la final în Şaua Strunga. Aici aveţi către dreapta Strungile Mici şi Bucşa, iar către stânga Strungile Mari şi abruptul vestic al Bucegiului. Dincolo de şa coboară un traseu către Cabana Padina şi Valea Ialomiţei. Zona spectaculoasă de fotografiat este cea formată de stâncăriile din zona Strungilor Mari şi cea formată de lapiezurile spectaculoase dinspre Strungile Mici. Lapiezurile sunt formaţiuni calcaroase înşirate pe păşune cu forme inedite şi interesante ce pot forma prim-planuri pentru peisajul din jur sau pot constitui chiar subiectul fotografiei. Pentru a da o perspectivă bună stâncilor alegeţi unghiuri mai joase de fotografiere şi un obiectiv superangular pentru un efect cât mai bun. Aveţi grijă până unde vă aventuraţi pe stânci pentru că unele pante sunt foarte abrupte, iar prăpastiile din jur dau foarte uşor senzaţii de ameţeală datorită adâncimii lor.

În toată zona puteţi întâlni flori de păşune, iar în abrupturile stâncoase numeroase păsări care fie cuibăresc fie sunt la vânătoare în zonă. Tot de aici aveţi o frumoasă perspectivă către pantele cu bujori dinspre Bucşa. Uneori mai puteţi întâlni şi câte o turmă de oi venită de la stâna din vale ce poate da peisajului un iz pastoral. Atenţie însă la câinii care nu sunt tocmai prietenoşi, trepiedul fiind întotdeauna un ajutor de nădejde în astfel de situaţii. În şa există şi un refugiu montan, unde vă puteţi găsi adăpostul în caz de vreme rea, lăsaţi locul curat şi nu distrugeţi nimic pentru a se putea bucura şi alţii de adăpostul lui.

Pentru această tură aveţi nevoie nu numai de echipament de fotografiat dar şi de un echipament adecvat potecilor de munte. O pereche de ghete de munte vă vor oferi protecţie pe traseele accidentate, iar o pelerină de ploaie sau o jachetă impermeabilă vă oferă confortul în caz de vreme rea. Nu uitaţi de o hartă a zonei şi eventual o busolă pentru a vă putea orienta mai uşor, mai ales pe ceaţă, deoarece pe vreme bună, cu vizibilitate, orientarea poate fi făcută foarte uşor datorită spaţiilor largi. Recomandăm parcurgerea traseului urmând marcajul cruce roşie de pe Valea Bângăleasa, este mai puţin abrupt în prima parte şi mai uşor de parcurs, pentru a ajunge în Şaua Strunga, iar ca traseu de întoarcere puteţi urma banda roşie ce vă poartă pe la baza stâncăriilor din Guţanu, iar în Poiana Guţanu schimbaţi pe marcaj triunghi roşu şi coborâţi înapoi în Valea Bângăleasa. Astfel puteţi avea un traseu în circuit, destul de lung, dar cu siguranţă foarte spectaculos.

Din echipamentul foto nu trebuie să vă lipsească un obiectiv superangular pentru a putea surprinde grandoarea peisajului şi pentru a putea compune cu prim-planuri mai elaborate şi un obiectiv de macro pentru flori, dacă vă pasionează acest gen de fotografie. Un teleobiectiv se poate dovedi util mai ales pentru păsările din zonă. Nu uitaţi de filtre, polarizarea şi gradualele sunt indispensabile, iar un trepied vă va fi şi el de folos dacă vreţi o panoramă sau o lumină mai specială de seară. Nu uitaţi de un rucsac în care să vă puneţi echipamentul, dar şi câte ceva de mâncare, apă şi o bluză de schimb. Toată tura pe care o puteţi face se desfăşoară pe arealul Parcului Natural Bucegi aşa că trebuie să aveţi un comportament adecvat şi civilizat. Probabil că nimănui nu îi place să pozeze bujori de munte şi sălbăticie şi acasă să fie nevoit să scoată din cadru PET-uri şi hârtii cu un program de editare, aşa că protejaţi locurile din natură pentru că sunt convins că veţi dori să reveniţi.

Drumuri bune şi poteci însorite!


Articol publicat in revista PHOTO Travel nr. 6 iunie 2009

PARTENERI